Adrian Klein: Intraprenoriatul începe cu o problemă și duce la un rezultat

Adrian Klein este antreprenor, manager și psihoterapeut, cu peste 27 de ani de experiență în management și business și peste 5 ani de practică în psihoterapie. Parcursul său profesional s-a desfășurat în jurul oamenilor, al organizațiilor și al problemelor care apar atunci când lucrurile trebuie să funcționeze în lumea reală. A lucrat în management, dezvoltare de business, producție, relații comerciale și optimizarea proceselor, iar în prezent combină această experiență cu pregătirea sa în psihologie și psihoterapie.

Una dintre ariile sale de interes este ceea ce se întâmplă în interiorul organizațiilor atunci când oamenii competenți ajung să consume prea multă energie pentru a rezolva probleme care, de multe ori, nu sunt acolo unde par să fie.

În activitatea sa actuală, Adrian lucrează cu antreprenori, manageri și profesioniști care au multă responsabilitate și vor să obțină rezultate mai bune fără să plătească pentru ele prin suprasolicitare permanentă.

Care au fost cele mai importante etape ale parcursului dumneavoastră profesional și ce considerați că a contribuit decisiv la evoluția pe care ați avut-o până în prezent?

Privind în urmă, nu cred că există o singură etapă care să explice parcursul meu profesional. Mai degrabă, fiecare etapă m-a obligat să învăț ceva ce aveam nevoie mai târziu.

Primii ani de management m-au învățat că o organizație nu funcționează niciodată exact așa cum apare pe hârtie. Poți avea proceduri, organigrame și obiective foarte clare, dar rezultatul final depinde de oameni, de relațiile dintre ei, de felul în care iau decizii și, mai ales, de lucrurile care rămân nespuse.

Experiența antreprenorială m-a învățat să mă uit foarte repede la realitate. Când ai o problemă într-o companie pe care o conduci, nu prea ai luxul de a o explica la nesfârșit. Trebuie să înțelegi ce se întâmplă și să faci ceva în privința ei.

Un moment important a fost și schimbarea de perspectivă pe care mi-a adus-o formarea în psihoterapie. Am început să văd mult mai clar cât de mult influențează partea psihologică deciziile profesionale. Nu doar la nivel individual, ci și în echipe și organizații.

Cred că una dintre contribuțiile decisive la evoluția mea a fost tocmai combinația acestor două lumi. Am avut suficientă experiență de business încât să nu privesc oamenii și problemele lor separat de rezultate, dar și suficientă experiență în psihologie încât să înțeleg că uneori problema care apare în business are, de fapt, o altă sursă.

Care sunt proiectele, rezultatele sau realizările profesionale pe care le considerați reprezentative pentru activitatea dumneavoastră și ce impact au avut?

Nu aș reduce cele mai importante rezultate ale mele la o listă de cifre sau funcții. Pentru mine, cele mai reprezentative sunt situațiile în care am reușit să iau o problemă complicată și să o transform într-un mod mai simplu de funcționare.

De-a lungul timpului am lucrat cu organizații în care existau blocaje operaționale, probleme de comunicare, oameni suprasolicitați sau decizii care erau amânate pentru că nimeni nu reușea să vadă imaginea de ansamblu.

În aceste situații, rolul meu a fost adesea să intru în problemă, să separ ceea ce este important de ceea ce este doar zgomot și să construiesc împreună cu oamenii implicați o soluție care poate fi aplicată.

În activitatea mea de consultanță, am văzut situații în care, după ce s-au eliminat anumite blocaje interne, oamenii au reușit să fie mai calmi, să lucreze mai eficient și să producă rezultate mai bune fără să crească proporțional volumul de muncă.

Pentru mine, acesta este un rezultat important: nu doar să obții mai mult, ci să înțelegi de ce până atunci era nevoie de atât de mult efort pentru a obține acel rezultat.

Ați avut inițiative care au depășit responsabilitățile rolului dumneavoastră?

Da. De fapt, cred că acesta este unul dintre lucrurile care m-au definit profesional.

În multe dintre rolurile pe care le-am avut, am observat că responsabilitatea formală și responsabilitatea reală nu sunt întotdeauna același lucru.

Dacă vezi o problemă care afectează rezultatul companiei, dar spui „nu este responsabilitatea mea”, organizația poate continua să funcționeze exact la fel. Dacă însă îți asumi inițiativa, începi să cauți o soluție.

Am făcut asta în mai multe contexte, de la probleme operaționale și comerciale până la procese care puteau fi simplificate sau automatizate.

Un exemplu recent este activitatea mea de consultanță pentru o companie în care am intrat inițial pentru o problemă punctuală. Pe măsură ce am înțeles compania, am început să identificăm și alte puncte în care informația, decizia și execuția nu erau suficient de bine conectate.

De aici au apărut idei de automatizare, dashboard-uri, extragerea automată a informațiilor din documente și o mai bună structurare a responsabilităților.

Ce a fost necesar pentru a transforma ideea în rezultat? În primul rând, să nu te îndrăgostești de idee. Să verifici dacă problema există cu adevărat, dacă soluția este fezabilă și dacă oamenii care vor trebui să o folosească o pot integra în munca lor.

Pentru mine, intraprenoriatul înseamnă mai puțin „am avut o idee” și mai mult „am văzut o problemă, am luat-o în serios și am dus-o până la un rezultat”.

Cât de importantă este libertatea de inițiativă într-o organizație?

Este esențială, dar libertatea de inițiativă fără un cadru poate deveni foarte repede haos.

Oamenii trebuie să știe că pot spune „cred că putem face asta mai bine” fără să fie imediat întrebați dacă au primit aprobare să gândească.

În același timp, o organizație trebuie să poată distinge între inițiativă și simpla dorință de a schimba lucruri. Nu orice idee bună este și o idee bună pentru companie, iar oamenii trebuie să aibă și responsabilitatea de a-și testa ideile.

Cred că o companie poate susține intraprenoriatul în trei moduri foarte simple.

În primul rând, prin acces la informație. Un om nu poate rezolva o problemă pe care nu o poate vedea.

În al doilea rând, prin spațiu de decizie. Dacă pentru fiecare pas este nevoie de aprobarea a trei niveluri de management, oamenii vor înceta, la un moment dat, să mai aibă inițiativă.

Și, în al treilea rând, printr-o cultură în care o inițiativă care nu funcționează nu este automat tratată ca un eșec personal.

Cred că oamenii antreprenoriali din interiorul unei organizații sunt foarte valoroși tocmai pentru că nu acceptă automat „așa am făcut dintotdeauna” ca argument.

Privind către următorii ani, care sunt obiectivele dumneavoastră profesionale și ce mesaj ați transmite celor care își doresc să evolueze?

În următorii ani vreau să dezvolt mai mult zona în care se întâlnesc experiența de business, managementul și psihologia.

Mă interesează în special oamenii care au ajuns deja într-un punct bun profesional, dar care constată că succesul lor a început să vină cu un cost prea mare în energie, timp sau viața personală.

Vreau să continui să lucrez cu oameni care au responsabilitate reală și care nu au nevoie să fie motivați să muncească mai mult. De cele mai multe ori, exact asta știu deja să facă foarte bine. Au nevoie să înțeleagă ce îi împiedică să funcționeze mai simplu și mai eficient.

Iar celor care vor să evolueze profesional le-aș spune să nu aștepte ca cineva să le dea permisiunea de a contribui.

Dacă vezi o problemă, încearcă să o înțelegi.

Dacă ai o idee, testeaz-o.

Dacă nu funcționează, învață ceva din ea.

Și, mai ales, nu confunda valoarea profesională cu volumul de efort pe care îl depui. Uneori, următorul nivel nu vine din a face mai mult, ci din a vedea mai bine ce merită făcut.