
Irina Vasile, directoare de programe în cadrul organizației Narada, este sociolog, fost consilier școlar și profesionist în domeniul social. Cu o experiență de peste 15 ani în lucrul direct cu copiii, atât în sistemul de învățământ cât și în zona ONG, Irina aduce o perspectivă profund umană asupra educației din România.
Într-un moment aparent banal, petrecut într-o școală rurală din Olt, înainte de a se alătura Narada, a trăit o experiență care avea să-i redefinească drumul. Răspunsul unei eleve la întrebarea „ce înseamnă pentru tine acasă?” a devenit un punct de cotitură și o reflecție puternică asupra realităților din comunitățile vulnerabile.
Intrapreneur World: Care a fost povestea care te-a marcat și te-a determinat să faci parte din acest proiect?
Irina Vasile: Ironia face să fie vorba despre o experiență trăită înainte de a mă alătura echipei Narada. Eram într-o perioadă de tranzit, de la activitatea mea în social și am avut ocazia să susțin niște activități într-o școală din Olt, cu niște copii de ciclul gimnazial. A fost prima mea conexiune cu o școală din rural după șapte ani în care nu mai interacționasem cu elevii. Trigger-ul puternic a fost o elevă de clasa a VII-a, răspunsul ei la ce înseamnă „acasă” pentru ea. În loc de un loc, a menționat-o pe dirigintă. Iar cuvintele ei mi-au rămas vii în minte pentru că a continuat spunând că „acasă e unde nu te simți rușinat că nu ai”.
Mi s-a părut de o simplitate și profunzime dezarmante. Acolo am înțeles că educația, mai ales în formele ei neoficiale, e locul în care un copil poate simți că există, că merită, că e văzut. Anunțul de angajare la Narada a fost doar o punte de a mă întoarce cu gândul că pot să contribui exact pentru acești copii.






